Sociale: iunie 2016

Cât ne costă un act normativ

Cât ne costă adoptarea unui singur act normativ

Peste 243.000 de euro.

Atât au plătit românii pentru fiecare lege adoptată de deputaţi, suma fiind de peste 150.000 de euro şi în cazul Senatului.

Parlamentarii au trimis la promulgare, în prima jumătate a anului, doar 216 acte normative, din cele 1.200 aflate pe lista de dezbateri. Ceea ce înseamnă că prin resursele consumate pentru votarea unei singure legi s-ar fi putut cumpăra cel puţin cinci apartamente cu două camere.

Calculul este unul relativ simplu. Bugetul Camerei Deputaţilor pe 2015 este de 52.587.000 de euro. Numărul de legi adoptate şi trimise la promulgare şi promulgate de preşedintele Klaus Iohannis este de 216. Dacă împărţim bugetul Camerei la numărul de legi promulgate ne rezultă o sumă de 243.460 de euro pentru o singură lege adoptată în Camera Deputaţilor.

Vezi și

Eficienţa parlamentarilor români e uşor de contestat. În primele şase luni ale anului deputaţii au aprobat 216 legi si au respins alte 247 de proiecte. Situaţia de la Senat nu e mult diferită. Cu 157 de legi promulgate, costurile cu adoptarea unui singur act normativ se ridică la Camera Superioară la peste 154.000 de euro.

Preţul actelor normative adoptate de către deputaţi nu diferă în funcţie de importanţa lor. De pildă, o lege privind insolvenţa persoanelor fizice, care a fost promulgată de preşedinte, ne costă la fel ca o lege privind instituirea zilei limbii bulgare.

Parlamentarii opoziţiei aruncă vina pe cei de la putere când vine vorba de numărul mic de legi care ajung la promulgare.

Ovidiu Raeţchi, deputat PNL: „Ştiţi cum spune clişeul: pe de o parte spune că democraţia este scumpă. Pe de altă parte este foarte multă ineficientă, dar nu aş plasa-o neapărat în zona parlamentarului... Eu am propus 55 de proiecte de lege dintre care cinci sau şapte pentru diaspora sunt vitale, cum e votul prin corespondenţă. Ştiţi câte proiecte din cele 55 au fost adoptate de Cameră şi Senat? Unul singur!"

Până la finalul anului costurile cu adoptarea unei legi ar putea să scadă uşor. În sesiunea de toamnă a Parlamentului vor mai fi trimise la promulgare alte câteva zeci de acte normative.

Stiri - Digi24

Încep aranjamentele , șmenurile !

Pe cine a adus Firea la Capitala din primaria lui Pandele.

Speranta Cliseru, mana dreapta a lui Florentin Pandele a devenit omul de baza al Gabrielei Firea in Primaria Capitalei. Cliseru s-a remarcat prin mesaje extrem de slugarnice la adresa noului primar general.

Speranta Cliseru este director in Primaria Voluntari, fiind numita administrator public al orasului de catre Florentin Pandele. Ea este unul dintre cei mai apropiati oameni ai lui Pandele, iar recent si-a transferat „competentele” in slujba Gabrielei Firea, la Primaria Capitalei. Speranta Cliseru a fost fotografiata la stanga noului primar general in cadrul unei sedinte cu directorii din Primaria Bucuresti.

Speranta Cliseru este si unul dintre membrii de vaza ai PSD Ilfov, ea fiind chiar director de campanie in 2014. http://www.aktual24.ro/

Unde este Interesul Național ?

Vedeți undeva măcar un pic de Interes Național ?

Privatizarea celor mai importante active ale economiei comuniste și ne-am ales cu 150 km de autostrada ?
Legi speciale, salariile si pensiile “nesimtite”, acordate clientelei politice si politicienilor aflati la putere ?
Functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori , doctoranzi și generali .
In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, iar elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior .
Aparatul bugetar, cu functiile de conducere politizate, a ajuns sa sufoce economia, sa castige salarii duble comparativ cu mediul privat.

Vezi și

Pentru a extrage mai lesnicios profit,hypermarketurile occidentale au obținut în România amplasări înăuntrul orașelor și nu doar în afara acestora precum la ele acasă.

Companiile vestice își permit în România ceea ce nici prin gând nu le-ar trece să facă în țările lor de origine. Companiile străine,de fapt toate vest-europene,își arogă dreptul de a factura românilor produse și servicii în moneda centrului,cu toate că plățile în România,nu sunt permise prin lege decât în lei. Este mijlocul prin care autoritățile române sunt de fapt obligate să nu utilizeze cursul valutar pentru ajustări economice,astfel încât respectivele firme străine să nu înregistreze decât căștiguri.

Nici una din companiile vest europene,care au preluat companii de stat românești,nu și-a respectat obligațiile de mediu și de investiții asumate la privatizare și cu toate nici una nu este penalizată.

Manipulare prin şomaj şi extenuare

Înăbuşirea revoltelor prin şomaj şi extenuare

Motto: ”Ocupă-i sclavului tot timpul și-l vei transforma în mielușel!”

Economia de piață, prin al său sistem de firme și corporații private, gestionează mecanismele de angajări, de salarizări, de distribuție a muncii și, ulterior, a profitului, astfel încât se ajunge în situații paradoxale în care mulți cetățeni devin şomeri, stând degeaba și cu un trai “indecent”, iar alții, şi mai mulți, muncesc pe viață și pe moarte, pentru o brumă de venituri.

Ar spune unii că o mare parte din cei care muncesc, de fapt mai mult stau degeaba și sunt ineficienți. Poate fi adevărat. Însă chiar și faptul de a sta degeaba într-o locație pentru o perioadă de timp mare a zilei, zi de zi, produce oboseală, frustrare și o perpetuă letargie. Simpla scurgere a timpului provoacă daune trupului. Iar o trecere fadă, fără rost a acestuia, chinuie acea ființă care altfel poate ar fi putut trăi o viață intensă, dinamică, plină de rezultate. Această ființă apatică e tocmai bună şi uşor de manipulat.

Vezi și

Sunt sigur că în momentul în care societatea umană va renunța să mai facă voia nesățioasă de obținere a unor profituri cât mai mari pentru sistemul privat de muncă, va lua în vedere creșterea „profitului” vieții individuale. În modul acesta, Comunitatea umană va fi mai eficientă în atingerea obiectivelor sale de hrană, locuire, servicii și bunuri materiale, iar oamenii vor avea la dispoziție mult mai mult timp pentru ei înşişi.

Când ai timp pentru tine, începi să vezi lucrurile altfel, deoarece ai răgazul să analizezi, să cântărești și să sintetizezi apoi în acțiuni sociale prin care să aduci și să readuci viața pe un făgaș normal, firesc.

Însă, din păcate, timpul nostru este dat aproape degeaba pentru profitul celor pentru care se muncește. Iar acolo unde nu se muncește, ci mai mult se stă degeaba la locul de muncă (după cum aminteam mai sus), timpul nostru este consumat în mod intenționat pentru a nu-l putea folosi pentru activități care ar putea distruge Sistemul.

Cât despre șomeri, aceștia sunt într-o situație ingrată, fiindcă deși au timp în care să reflecteze și să acționeze la dărâmarea Sistemului, nu au starea și energia necesară pentru asta. De asemenea, pe lângă acestea, nu au nici puterea de înțelegere a situației în care se află. Pentru a fi mai clar, să ne gândim la cazul unui leu flămând, bolnav, hodorogit de lipsuri și de foame. Dacă leul ar fi avut hrană din belșug și timp de reflecție la putreziciunea Sistemului, cine l-ar mai fi putut opri din Revolta sa îndreptățită?

La fel eram eu în două situații de viaţă. Când mă trezeam dimineața somnoros, obosit, speriat de examenul din ziua respectivă. Când deschideam ochii, ma gândeam cu groază la ce va urma. Dar, apoi mișcându-mă prin casă, spălându-mă pe față, pe dinți, mâncând, începeam să capăt forță, îmi intram în ritm și groaza se mai diminua. Sau o a doua situaţie când aveam un eveniment dificil în viață, dacă mă prezentam nedormit, nemâncat, îmi era foarte greu să-i fac față, aveam frică, teamă de eșec. Dar dacă aveam grijă de mine; şi doar să mănânc ceva și să am mintea motivată și relaxată oarecum, puteam să fac față mult mai bine evenimentului stresant.

Exact acesta e motivul pentru care unii sunt ținuți șomeri, ca să stea într-o continuă letargie din ceea ce primesc ca ajutor social. Ajutorul e suficient de mare cât să nu moară de foame, dar suficient de mic cât să nu aibă puterea de a se revolta, de a se regrupa strategic în ceva ostil Sistemului.

Iar alții sunt munciți din greu, cât să nu le rămână nici energie, nici timp liber pentru activități care să dăuneze Sistemului, având în vedere ca aceștia ar avea resursele pe care să le angreneze în activități de răsturnare a Sistemului. Imaginați-vă, zilnic, de la câteva mii la câteva zeci de mii de oameni care ies la protest timp de câțiva ani. Mai devreme sau mai târziu urmările vor apărea, printr-o șubrezire profundă a Sistemului şi dispariţia acestuia.

Există şi grupul celor care au asigurată o viaţă mult mai îndestulată faţă de medie, însă acesta are datoria de a asigura menţinerea şi protecţia Sistemului. Unii o fac din convingere, alţii ştiu că doar aşa le este bine lor şi familiilor lor. Primii sunt cei naivi, ultimii sunt cei care ştiu că protejează mafia, însă foamea fiind mare, se lasă purtaţi de ea. Pot fi băgaţi aici poliţişti corupţi, magistraţi corupţi, politicieni corupţi.

În trecut singurii care puteau să aibă perioade lungi de nemuncă, de reverie, de plimbări, de hobby-uri, de studii erau stăpânii de sclavi, iar, ulterior, tot felul de categorii de boieri, latifundiari, prinţi, regi, împăraţi și toți cei din casta superioară care trăia din munca altora.

Observăm că și în zilele noastre avem parte de tot felul de personaje care nu pot argumenta că depun un efort fizic sau intelectual deosebit, în schimb au parte de venituri uriașe care le asigură un confort deosebit de bun al vieții și perioade foarte lungi de timp de nemuncă. Pesemne, boierii de ieri sunt șmecherii de azi. Boierii de ieri sunt grupurile de interese de azi sau lobby-urile de azi. Boierii de ieri sunt Elita Neagră care ne conduce azi.

Șmecherii care nu muncesc, care nu depun un efort fizic și mental pe măsura benefiicilor, distracțiilor, averilor și mai ales timpului liber pe care și-l acordă, au timpul și energia necesare menținerii situației actuale intacte, la cote maxime.

Momentele în care ei au probleme sunt revoltele, revoluțiile, răsturnările de situații sociale, pe care nu le anticipaseră, când trebuie să facă față nemulțumirilor maselor. Norocul smecherilor este că masele sunt complet dezorganizate și haotice în demersul lor spre mai bine.

Și este firesc ca masele să fie dezorganizate și fără țeluri clare comune, fiindcă n-au avut niciodată timp și energie să se strângă și să pună țara la cale. Iar dacă apucau să stabilească o anumită strategie, aveau nevoie și de resurse financiare. Era precum situația unor eroi ai neamului, un Tudor Vladimirescu, un Iancu Jianu, care dacă reușeau să se strângă și să facă o strategie contra boierilor, aveau nevoie și de arme, iar astea necesitau resurse financiare. Despre cei doi, pot spune că erau dintre cei care reușiseră să strângă averi, dar au acceptat sacrificiul, care însemna să piardă puterea materială și socială şi chiar viaţa. Practic astea sunt erori ce apar în verigile Sistemului Elitei Negre. Tudor era vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de munte. Cât despre Iancu Jianu zapciul, acesta era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri pe domeniile boierilor din Romanați, conform wikipedia.

Așadar, liderii care pun în mișcare masele, poporul sunt cei care cumva au trecut cu succes dincolo de furcile caudine ale vieții în lipsuri, austere, plină de sărăcie. Revoltele se nasc în comunitățile care au în mijlocul lor lideri bogați material, iar dintre care unii chiar ajung să trădeze Elita din care fac parte mai mult sau mai puțin.

https://graveshamnut.files.wordpress.com